inconveniente

română

Etimologie

Din inconvenient.

Pronunție

• AFI: /in.kon.ve.niˈen.te/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru inconvenient.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie inconveniens, -entis.

Pronunție

• AFI: /inkonveˈnjɛnte/

Substantiv

inconveniente m., inconvenienti pl.

1. inconveniență, deranj, incomodare
2. inconvenient, neajuns, dezavantaj

Sinonime

• 1: contrattempo, guaio, incidente, problema
• 2: svantaggio

Cuvinte apropiate

• inconvenienza
• convenire

Referințe

• Treccani.it

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină târzie inconveniens, -entis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului inconveniente
	Singular	Plural
Masculin	inconveniente	inconvenientes
Feminin	inconveniente	inconvenientes

1. inoportun, incomod

Antonime

• 1: inoportuno; incômodo

Substantiv

inconveniente m., inconvenientes pl.

1. inconvenient, neajuns, dezavantaj

Sinonime

• estorvo

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină târzie inconveniens, -entis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului inconveniente
	Singular	Plural
Masculin	inconveniente	inconvenientes
Feminin	inconveniente	inconvenientes

1. inoportun, incomod

Antonime

• conveniente

Substantiv

inconveniente m., inconvenientes pl.

1. problemă, inconveniență, deranj, incomodare
2. inconvenient, neajuns, dezavantaj

Sinonime

• 1: problema
• 2: desventaja

Cuvinte apropiate

• inconveniencia