accident
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză accident < latină accidens, accidentis.
Pronunție
- AFI: /ak.ʧi'dent/
Substantiv
| Declinarea substantivului accident | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | accident | accidente |
| Articulat | accidentul | accidentele |
| Genitiv-Dativ | accidentului | accidentelor |
| Vocativ | ' | ' |
- eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea).
- Accident de circulație.
- fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire.
- (fil.) însușire trecătoare, neesențială a unui lucru.
- (geogr.) neregularitate a solului.
- (med.) fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli.
Sinonime
- 1: avarie
Cuvinte derivate
- accidenta
- accidental
- accidentalitate
- accidentare
- accidentat
- accidentologie
- antiaccident
Cuvinte compuse
- accident aviatic
- accident fonetic
Traduceri
întâmplare neprevăzută, care duce la o nenorocire
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului accident | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | accident | accidenți |
| Articulat | accidentul | accidenții |
| Genitiv-Dativ | accidentului | accidenților |
| Vocativ | ' | ' |
- (muz.) alterație.
- semn care indică această modificare a intonației unei note.
Sinonime
- 1: alterație
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads