indulgence

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza medie indulgence < latină indulgentia.

Pronunție

• AFI: /ɪn'dʌlʤəns/

Substantiv

indulgence, pl. indulgences

1. îngăduire, tolerare
2. indulgență, toleranță, îngăduință, bunătate
3. răsfăț, răsfățare, desfătare, plăcere

   She had many forbidden indulgences.

4. (bis., în biserica catolică) absolvire de păcate

Sinonime

• 1-2: benevolence, courtesy, favour, grace, kindness, mercy, tolerance
• 3: pleasure

Cuvinte apropiate

• indulge
• indulgent

Verb

Conjugarea verbului to indulgence
Infinitiv	to indulgence
Prezent simplu pers. 3 sg.	indulgences
Trecut simplu	indulgenced
Participiu trecut	indulgenced
Participiu prezent	indulgencing

1. (bis., în biserica catolică) a absolvi de păcate

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină indulgentia.

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.dyl.ʒɑ̃s/

Substantiv

indulgence f., indulgences pl.

1. indulgență, toleranță, îngăduință, bunătate
2. (bis., în biserica catolică) absolvire de păcate

Cuvinte derivate

• indulgencier

Cuvinte apropiate

• indulgent

Expresii

• indulgence plénière

Referințe

• Wiktionnaire