lingua

Vezi și : língua

corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină lingua.

Pronunție

• AFI: /ˈlin.ɡwa/

Substantiv

lingua f., lingue pl.

1. (anat.) limbă
2. (lingv.) limbă

---

galiciană

(galego)

Variante

• língua (reintegraționism)

Etimologie

Din latină lingua.

Pronunție

• AFI: /ˈliŋ.ɡwa/

Substantiv

lingua f., linguas pl.

1. (anat.) limbă
2. (lingv.) limbă

   Mil primaveras máis para a lingua galega.

Sinonime

• 2: dialecto, fala, idioma, linguaxe

Expresii

• lingua viperina
• andar nas linguas
• bota-la lingua a pacer, bota-la lingua ó sol
• coa lingua fóra, coa lingua de fóra
• darlle á lingua
• don de linguas
• irse da lingua
• morde-la lingua
• non remexe-la lingua
• ser un mala lingua
• ter algo na punta da lingua
• te-la lingua grosa
• tirar da lingua

Referințe

• Wiktionary
• Galizionario

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din latină lingua.

Pronunție

• AFI: /ˈliŋ.ɡwa/

Substantiv

lingua, pl. linguas

1. (anat.) limbă
2. (lingv.) limbă

Sinonime

• 2: linguage

Cuvinte derivate

• linguage
• linguista
• linguistica

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină lingua.

Pronunție

• AFI: /ˈlin.ɡwa/

Substantiv

lingua f., lingue pl.

1. (anat.) limbă

   Lingua di bue.

2. (lingv.) limbă, limbaj

   Lingua italiana.

3. (geogr.) limbă, fâșie (de pământ)

   Lingua di sabbia.

Sinonime

• 2: idioma, linguaggio
• 3: lista, fascia, striscia, lembo

Cuvinte derivate

• linguaccia
• linguaggio
• linguale
• linguata
• linguetta
• linguiforme
• linguista
• linguistica
• linguina
• scioglilingua
• slinguare

Cuvinte compuse

• lingua artificiale
• lingua di gatto

Expresii

• avere la lingua biforcuta
• avere la lingua lunga
• avere qualcosa sulla punta della lingua
• avere una bella lingua
• chi ha lingua va in sardegna
• esprimersi in lingua, parlare in lingua
• essere una malalingua
• fare la linguaccia
• ingoiarsi la lingua
• la lingua batte dove il dente duole
• mettere la lingua
• mordersi la lingua
• non aver peli sulla lingua
• perdere la lingua

Vezi și

• bocca
• collo

Referințe

• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din latina veche *dingua < proto-indo-europeană *dn̥ǵʰwéh₂s.

Pronunție

• AFI: /ˈliŋ.ɡwa/

Substantiv

Declinarea substantivului lingua
f.	Singular	Plural
Nominativ	lingua	linguae
Genitiv	linguae	linguārum
Dativ	linguae	linguīs
Acuzativ	linguam	linguās
Ablativ	linguā	linguīs
Vocativ	lingua	linguae

1. (anat.) limbă
2. cuvântare, discurs
3. exprimare, rostire, expresie
4. (lingv.) limbă, limbaj
5. (lingv.) idiom, mod de vorbire, dialect
6. (poetic, despre animale) strigăt, cântec, ciripit, lătrat etc.
7. (bot.) specie de plantă

Sinonime

• 7: lingulaca

Cuvinte derivate

• linguārium
• linguax
• lingula, ligula
• lingulaca
• linguōsus

Referințe

• Wiktionary

---

retoromană

(rumantsch)

Variante

• (reg., în dialectul grischun) linguatg
• (reg., în dialectele puter și vallader) linguach

Etimologie

Din latină lingua.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

lingua f., linguas pl.

1. (lingv., dialectele grischun, puter și vallader) limbă

Sinonime

• favella

Referințe

• Wiktionary

---

siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină lingua.

Pronunție

• AFI: /ˈliŋŋwa/

Substantiv

lingua f., lingui pl.

1. (anat.) limbă
2. (lingv.) limbă

Sinonime

• 2: idioma, linguaggiu

Cuvinte derivate

• lingui
• linguiari
• lingutu

Referințe

• Wiktionary