marvel

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie marvail, care provine din franceza veche merveille ("minune"). Din latină populară *miribilia < mirabilia.

Pronunție

• AFI: /ˈmɑrvəl/

Substantiv

marvel, pl. marvels

1. minune, minunăție, miracol

   She was a true marvel.

2. uimire, surprindere

   What a marvel that he managed to do that.

Sinonime

• 1: miracle, sensation
• 2: astonishment, surprise

Cuvinte derivate

• marvellous, marvelous

Verb

Conjugarea verbului to marvel
Infinitiv	to marvel
Prezent simplu pers. 3 sg.	marvels
Trecut simplu	marvelled, marveled
Participiu trecut	marvelled, marveled
Participiu prezent	marvelling, marveling

1. a se mira (de), a se minuna (de), a fi uimit (de)

   We marvelled at the dancer's skill.

Referințe

• Dictionary.com