uimire

Declinarea substantivului uimire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uimire	uimiri
Articulat	uimirea	uimirile
Genitiv-Dativ	uimirii	uimirilor
Vocativ	'	'

faptul de a uimi și rezultatul ei.
Uimirea cuiva în fața unui lucru neașteptat.

A avut un moment de adevărată uimire.

acțiunea de a uimi

armeană: զարմանք (հայերեն) (zarmank’)
bulgară: смайване (български) (smajvane), слисване (български) (slisvane), удивление (български) (udivlenie), изумяване (български) (izumjavane)
cehă: úžas (čeština) m.
engleză: amazement (English), astonishment (English)
estoniană: üllatus (eesti), hämming (eesti)
finlandeză: ihmetys (suomi)
franceză: étonnement (français) m.
germană: Staunen (Deutsch) n., Verwunderung (Deutsch) f.
greacă: κατάπληξη (Ελληνικά) (katáplixi) f.

română