maximum

română

Etimologie

Din latină maximum, franceză maximum.

Pronunție

• AFI: /ˈmak.si.mum/

Substantiv

Declinarea substantivului maximum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maximum	maximumuri
Articulat	maximumul	maximumurile
Genitiv-Dativ	maximumului	maximumurilor
Vocativ	maximumule	maximumurilor

1. limita superioară peste care nu se poate trece; maxim.
2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim.
3. (adverbial) în cantitatea, timpul, spațiul maxim posibil.

Cuvinte derivate

• maxim

Locuțiuni

• (loc.adv.) La maximum = în cel mai înalt grad.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online