minister - Wikiwand

Vezi și : Minister

română

Variante

ministeriu

Etimologie

Din franceză ministère < latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului minister
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	minister	ministere
Articulat	ministerul	ministerele
Genitiv-Dativ	ministerului	ministerelor
Vocativ	-	-

(pol.) organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru; instituția respectivă; (p.ext.) clădirea în care își are sediul această instituție.
(înv.) funcție de ministru.
(înv.) guvern.

Sinonime

1: (pol.) departament
2: (livr.) portofoliu, (înv.) portofel
3: (pol.) guvern

Cuvinte compuse

minister de resort
minister public

Cuvinte apropiate

Vezi și

politician

Traduceri

Referințe

DEX online

Remove ads

daneză

(dansk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

AFI: /miˈnisdʌ/

Substantiv

Declinarea substantivului minister
c.	Singular		Plural
c.	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministeren	ministre	ministrene
Genitiv	ministers	ministerens	ministres	ministrenes

(pol.) ministru

Cuvinte derivate

ministerpost

Cuvinte apropiate

ministerium

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

erhvervsminister
finansminister
forskningsminister
forsvarsminister
indenrigsminister
justitsminister
kirkeminister

kulturminister
miljøminister
sundhedsminister
statsminister
udenrigsminister
undervisningsminister
viceminister

Expresii

minister uden portefølje

Vezi și

regering

Referințe

Remove ads

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie ministre, care provine din franceză veche ministre < latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

AFI: /ˈmɪnɨstɚ/, /ˈmɪnɪstə(ɹ)/

Substantiv

minister, pl. ministers

(bis.) pastor, preot (la protestanți)
The minister said a prayer on behalf of the entire congregation.
(pol.) ministru
He was newly appointed to be Minister of the Interior.
(pol.) diplomat, reprezentant
(gener.) servitor, subaltern; (p.ext.) agent, unealtă

Sinonime

4: servant, subordinate; agent, instrument

Cuvinte compuse

minister of state
Minister of the Crown
minister plenipotentiary
prime minister

Cuvinte apropiate

ministerial
ministerium
ministrant
ministration
ministry

Paronime

minster

Hipernime

provost

Vezi și

Verb

Conjugarea verbului to minister
Infinitiv	to minister
Prezent simplu pers. 3 sg.	ministers
Trecut simplu	ministered
Participiu trecut	ministered
Participiu prezent	ministering

(în mod normal urmărit de to) a asista, a deservi
(bis.) a păstori
(înv.) a acorda, a oferi

Sinonime

1: attend, tend, take care
3: afford, supply

Referințe

latină

(Latina)

Etimologie

Din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

AFI: /miˈnis.ter/

Substantiv

Declinarea substantivului minister
'	Singular	Plural
Nominativ	minister	ministrī
Genitiv	ministrī	ministrōrum
Dativ	ministrō	ministrīs
Acuzativ	ministrum	ministrōs
Ablativ	ministrō	ministrīs
Vocativ	minister, ministre	ministrī

Cuvinte derivate

ministerium
ministrō

Cuvinte apropiate

magister

Referințe

Wiktionary

Remove ads

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

AFI: /miˈnɪstər/
Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului minister
m.	Singular	Plural
Substantiv	minister	ministers
Diminutiv	ministertje	ministertjes

(pol.) ministru

Cuvinte derivate

minister-president
ministerportefeuille
ministerraad
ministerschap
ministerscrisis
ministersploeg
ministersportefeuille

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

cda-minister
collega-minister
eurominister
gemeenschapsminister
gewestminister
landbouwminister
olie-minister
olieminister
onderminister

projectminister
schaduwminister
staatsminister
superminister
vakminister
verkeersminister
visserijminister
voogdijminister
vvd-minister

Referințe

Remove ads

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului minister
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministeren	ministere, ministre, ministrer	ministerne, ministrene

(pol.) ministru

Cuvinte compuse

finansminister
statsminister

Referințe

Wiktionary

Remove ads

nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului minister
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministeren	ministrar	ministrane

(pol.) ministru

Cuvinte compuse

finansminister
statsminister

Referințe

Wiktionary

Remove ads

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter, prin franceză ministre.

Pronunție

Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului minister
c.	Singular		Plural
c.	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	minister	ministern	ministrar	ministrarna
Genitiv	ministers	ministerns	ministrars	ministrarnas

(pol.) ministru

Sinonime

(pol.) statsråd

Cuvinte derivate

ministerial
ministerialism
ministeriell

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

arbetsminister
civilminister
finansminister
försvarsminister
handelsminister
inrikesminister
jordbruksminister

justitieminister
kulturminister
premiärminister
statsminister
utbildningsminister
utrikesminister

Cuvinte apropiate

ministerium

Vezi și

regering

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads