priest

Vezi și : Priest

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie preist, preest, care provine din engleză veche prēost < latină târzie presbyter. Inevitabil din greacă antică πρεσβύτερος (presbúteros), din πρέσβυς (présbus, „mai bătrân”). Consolidat în engleză medie de franceză veche prestre.

Pronunție

• AFI: /ˈpɹiːst/

Substantiv

priest, pl. priests

1. (rel., bis.) preot, popă, părinte

   The priest at the Catholic church heard his confession.

2. (spec.; la pescuit) unealtă bontă, utilizată pentru a ucide pești

Cuvinte derivate

• priestdom
• priestess
• priesthood
• priestly

Cuvinte compuse

• high priest
• priest-king
• priest-ridden

Cuvinte apropiate

• imam
• guru
• rabbi
• sangha

Vezi și

vedeți și

archbishop archimandrite bishop brother clergy clergyman cleric

dean father monk Monsignor nun prelate vicar

Verb

Conjugarea verbului to priest
Infinitiv	to priest
Prezent simplu pers. 3 sg.	priests
Trecut simplu	priested
Participiu trecut	priested
Participiu prezent	priesting

1. (rel., bis.) a preoți

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din preisen.

Pronunție

• AFI: /pʀiːst/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la preterit pentru preisen.
2. forma de persoana a II-a plural la preterit pentru preisen.