mistifica

Vezi și : mistifică

română

Etimologie

Din italiană mistificare. Confer franceză mystifier.

Pronunție

• AFI: /mis.ti.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului mistifica
Infinitiv	a mistifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mistific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mistifice
Participiu	mistificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul.

Sinonime

• ademeni, amăgi, denatura, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa

Cuvinte derivate

• mistificare
• mistificat
• mistificator

Traduceri

a înșela; a păcăli

afrikaans: beetneem (Afrikaans) catalană: mistificar (català) engleză: mystify (English) esperanto: mistifiki (Esperanto) franceză: mystifier (français) germană: mystifizieren (Deutsch), quacksalbern (Deutsch)

italiană: mistificare (italiano) neerlandeză: beetnemen (Nederlands) portugheză: mistificar (português) spaniolă: embromar (español) suedeză: mystifiera (svenska) turcă: şaşırtmak (Türkçe)

Etimologie

Din mistifica.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mistifica.

Referințe

• DEX online