monotrem
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Variante
Etimologie
Din franceză monotrème, care provine din latină modernă monotremata < compus din greacă antică μονος (monos, „unic, singur”) + τρημα (trêma, „tremă, orificiu”).
Pronunție
- AFI: /mo.no'trem/
Substantiv
| Declinarea substantivului monotrem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monotrem | monotreme |
| Articulat | monotremul | monotremele |
| Genitiv-Dativ | monotremului | monotremelor |
| Vocativ | monotremule | monotremelor |
- (zool.) (la pl.) ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.
Sinonime
- (zool.) prototerian
Cuvinte apropiate
Vezi și
- echidnă
- echidneu
- ornitorinc
Traduceri
ordin de mamifere
Adjectiv
| Declinarea adjectivului monotrem | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | monotrem | monotremi |
| Feminin | monotremă | monotreme |
| Neutru | monotrem | monotreme |
Sinonime
- prototerian
Traduceri
care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads