piacere

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină placēre < placeō.

Pronunție

• AFI: /pja'ʧere/

Verb

1. a plăcea
2. a simpatiza
3. (urmărit de a) a-i plăcea (de ceva sau cineva)

   Mi piace questo articolo.

Antonime

• dispiacere

Cuvinte derivate

• piacersi

Substantiv

piacere m., piaceri pl.

1. plăcere, plac
2. desfătare, încântare, deliciu
3. favoare, bunătate, bunăvoință, amabilitate

Cuvinte derivate

• piacevole
• piacimento

Interjecție

piacere

1. încântat să vă cunosc, plăcut să vă întâlnesc