pin
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină pĭnus.
Confer italiană pino, spaniolă pino, provensală pi, catalană pi, franceză pin și portugheză pinho.
Pronunție
- AFI: /pin/
Substantiv
| Declinarea substantivului pin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pin | pini |
| Articulat | pinul | pinii |
| Genitiv-Dativ | pinului | pinilor |
| Vocativ | pinule | pinilor |
- (bot.) (Pinus, mai ales Pinus sylvestris) arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarța roșcată și lemnul rezistent.
Sinonime
Cuvinte derivate
- pinel
- pinișor
- pinos
- pinuț
Cuvinte compuse
- pin maritim
- pin pitic
Cuvinte apropiate
Traduceri
arbore
|
|
Etimologie
Din engleză pin.
Substantiv
| Declinarea substantivului pin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pin | pini |
| Articulat | pinul | pinii |
| Genitiv-Dativ | pinului | pinilor |
| Vocativ | - | - |
Traduceri
terminal
Referințe
Remove ads
franceză
(français)
Etimologie
Din latină pinus.
Pronunție
- AFI: /pɛ̃/
Substantiv
pin m., pins pl.
Sinonime
- pinasse, (reg.) pinace
Cuvinte derivate
- pinasse, pinace
- pinatelle
- pineraie
- pinène
- pinière
- pinifère, pinigère
Cuvinte compuse
- pin d'Alep
- pin maritime
- pin parasol
- pin sylvestre
- pomme de pin
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads