pionier

română

Variante

• pioner

Etimologie

Din franceză pionnier, germană Pionier, rusă pioner.

Pronunție

• AFI: /pi.oˈnjer/
• AFI: /pi.o.niˈer/

Substantiv

Declinarea substantivului pionier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pionier	pionieri
Articulat	pionierul	pionierii
Genitiv-Dativ	pionierului	pionierilor
Vocativ	pionierule	pionierilor

1. (ieșit din uz) membru al organizației de masă a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunistă a elevilor.
2. persoană care face parte dintr-un grup (de coloniști sau de emigranți) care pune bazele unei vieți civilizate într-un ținut nelocuit.
3. (fig.) persoană care lucrează cea dintâi într-un domeniu nou, încă necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activități noi; deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate.
4. militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcțiile necesare operațiilor militare, barajele de mine etc.

Cuvinte derivate

• pionierat
• pionieresc
• pionieră

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online