proba

Vezi și : probá, probă, próba

română

Etimologie

Din latină probāre.

Pronunție

• AFI: /proˈba/

Verb

Conjugarea verbului proba
Infinitiv	a proba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	probez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să probeze
Participiu	probat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.

   A proba sentimentele cuiva.

2. a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.

   Și-a probat temeinic ideile.

Sinonime

• 1: încerca, verifica, (înv.) ispiti
• 2: argumenta, confirma, demonstra, dovedi, întări, susține

Cuvinte derivate

• probagiu
• proband
• probandat
• probant
• probar
• probare
• probat
• probator
• probatoriu
• probație, probațiune
• probă
• probăi, probălui
• probăit, probăluit
• probăluire

Cuvinte apropiate

• probabil
• probabiliorism
• probabilism
• probabilist
• probabilistic
• probabilitate
• probabilmente

Traduceri

a încerca

armeană: փորձել (հայերեն) (p’orjel) catalană: intentar (català), provar (català), tractar de (català) chineză: 試驗 (中文), 试验 (中文) (shìyàn) coreeană: 해보다 (한국어) (haeboda) daneză: forsøge (dansk), prøve (dansk) engleză: try (English), sample (English) esperanto: testi (Esperanto), provi (Esperanto) finlandeză: kokeilla (suomi) franceză: déguster (français) germană: versuchen (Deutsch), probieren (Deutsch) greacă: δοκιμάζω (Ελληνικά) (dokimázo), προσπαθώ (Ελληνικά) (prospathó) italiană: provare (italiano)

japoneză: 試みる (日本語) (kokoromiru) maghiară: próbálni (magyar), megpróbálni (magyar), kipróbálni (magyar) neerlandeză: proberen (Nederlands), uitproberen (Nederlands) norvegiană: prøve (norsk) poloneză: próbować (polski) portugheză: tentar (português), provar (português) rusă: пробовать (русский) (próbovat'), попробовать (русский) (popróbovat') spaniolă: tratar (español), intentar (español) suedeză: prova (svenska), testa (svenska) thailandeză: ลอง (ไทย) (long) turcă: girişmek (Türkçe)

a demonstra (cu probe)

arabă: أثبت (العربية) ('athbata) cehă: dokázat (čeština), prokázat (čeština) chineză: 證明 (中文), 证明 (中文) (zhèngmíng) engleză: prove (English), demonstrate (English) esperanto: pruvi (Esperanto) estoniană: tõestama (eesti) finlandeză: todistaa (suomi), näyttää toteen (suomi) franceză: prouver (français) germană: beweisen (Deutsch), prüfen (Deutsch) greacă: αποδεικνύω (Ελληνικά) (apodeiknúo), αποδείχνω (Ελληνικά) (apodeíchno) indoneziană: membuktikan (Bahasa Indonesia) italiană: provare (italiano)

japoneză: 証明する (日本語) (shōmei-suru) maghiară: bizonyít (magyar) neerlandeză: bewijzen (Nederlands), aantonen (Nederlands) poloneză: dowodzić (polski), udowadniać (polski) portugheză: provar (português) rusă: доказывать (русский) (dokázyvat'), доказать (русский) (dokazát') slovenă: dokazati (slovenščina) spaniolă: probar (español) suedeză: bevisa (svenska), visa (svenska) swahili: hakiki (Kiswahili) turcă: tanıtlamak (Türkçe) ucraineană: доказувати (українська) (dokazuvati), доказати (українська) (dokazati), оказатися (українська) (okazatisja)

Etimologie

Din proba.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proba.

Etimologie

in probă.

Pronunție

• AFI: /ˈpro.ba/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru probă.

Referințe

• DEX online

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din probō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului proba
f.	Singular	Plural
Nominativ	proba	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. probă, încercare, dovadă

Cuvinte derivate

• probāre