prouver

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche prover < latină probāre, forma de infinitiv prezent activ pentru probō („a aproba; a proba”).

Înrudit cu catalană provar, italiană provare, occitană provar, portugheză provar, română proba și spaniolă probar.

Pronunție

• AFI: /pʁu.ve/
•  Audio^fișier

Verb

prouver

1. (v.tranz.) a proba, a dovedi, a arăta

   Les premiers principes ne se prouvent pas, ils se supposent.

   Le crime a été suffisamment prouvé.

2. (p.ext.) a demonstra, a pune în evidență

Sinonime

• 1: argumenter, attester, montrer, démontrer, justifier, vérifier
• 2: indiquer, marquer, montrer

Antonime

• 1: réfuter

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

approuver approbation éprouver épreuve improuvable preuve probabilité

probable probablement probant prouvable prouvé réprouver réprobation

Expresii

• prouver par a plus b
• qui veut trop prouver ne prouve rien

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire