proclama

Vezi și : proclamă

română

Etimologie

Din franceză proclamer < latină proclamare.

Pronunție

• AFI: /pro.klaˈma/

Verb

Conjugarea verbului proclama
Infinitiv	a proclama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	proclam
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să proclame
Participiu	proclamat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general.
2. (v.tranz.) a acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate.

   Colonia s-a proclamat independentă.

3. (v.tranz.) a crea, a institui, a stabili, a introduce.
4. (v.tranz.) a susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie.

Cuvinte derivate

• proclamare
• proclamativ

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din proclama.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proclama.

Referințe

• DEX '98 via DEX online