refracta

română

Etimologie

Din franceză réfracter.

Pronunție

• AFI: /re.frak'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) refracta
Infinitiv	a (se) refracta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) (se) refractă
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) refracte
Participiu	refractat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (fiz.; despre unde, raze de lumină) a se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul.
2. (v.tranz.) (despre corpuri, medii) a produce fenomenul refracției.

Cuvinte derivate

• refractabilitate
• refractant
• refractar
• refractare
• refractarism
• refractaritate
• refractat
• refractiv
• refracto-
• refractometrie
• refractometru
• refractor
• refracție, refracțiune

Traduceri

a suferi fenomenul refracției

engleză: refract (English) esperanto: refrakti (Esperanto) finlandeză: taittua (suomi); taittaa (suomi) franceză: réfracter (français) germană: brechen (Deutsch) greacă: διαθλώ (Ελληνικά) (diathló)

italiană: rifrangere (italiano), rifrangersi (italiano) neerlandeză: breken (Nederlands) portugheză: refratar (português) spaniolă: refractar (español) suedeză: bryta (svenska) turcă: kırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online