reproba

Vezi și : reprobă

română

Etimologie

Din latină reprobare.

Pronunție

• AFI: /re.proˈba/

Verb

Conjugarea verbului reproba
Infinitiv	a reproba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reprob
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reprobe
Participiu	reprobat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dezaproba un act, o acțiune.

Sinonime

• respinge, condamna, dezaproba

Antonime

• consimți

Cuvinte derivate

• reprobabil
• reprobare
• reprobat
• reprobativ
• reprobator
• reprobațiune

Traduceri

a nu încuviința

engleză: reprobate (English) estoniană: hukka mõistma (eesti) franceză: réprouver (français) germană: verdammen (Deutsch) italiană: riprovare (italiano)

portugheză: reprovar (português) spaniolă: reprobar (español) suedeză: fördöma (svenska), förkasta (svenska) turcă: lânetlemek (Türkçe)

Etimologie

Din reproba.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reproba.

Referințe

• DEX online