repugnant

Vezi și : répugnant

română

Etimologie

Din franceză répugnant.

Pronunție

• AFI: /re.pug'nant/

Adjectiv

Declinarea adjectivului repugnant
	Singular	Plural
Masculin	repugnant	repugnanți
Feminin	repugnantă	repugnante
Neutru	repugnant	repugnante

1. (livr.) care ține de repugnanță; propriu repugnanței.

   Individ repugnant.

Sinonime

• respingător, dezgustător, scârbos, repulsiv

Antonime

• ademenitor, seducător, tentant

Cuvinte apropiate

• repugna
• repugnanță
• repugnare

Traduceri

care inspiră repulsie

engleză: repugnant (English) estoniană: eemaletõukav (eesti) finlandeză: vastenmielinen (suomi), iljettävä (suomi), inhottava (suomi) franceză: répugnant (français) galeză: gwrthun (Cymraeg) germană: widerlich (Deutsch), zuwiderlaufend (Deutsch), widerwärtig (Deutsch) greacă: απωθητικός (Ελληνικά) (apothitikós) italiană: ripugnante (italiano)

maghiară: ellenszenves (magyar) neerlandeză: verwerpelijk (Nederlands) poloneză: odrażający (polski) portugheză: repugnante (português) rusă: отвратительный (русский) (otvratítelʹnyj), отталкивающий (русский) (ottálkivajuščij) spaniolă: repugnante (español) suedeză: motbjudande (svenska) turcă: iğrenç (Türkçe), tiksindirici (Türkçe), çirkin (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din franceza medie < latină repugnans < repugnare.

Pronunție

• AFI: /rɪ'pʌgnənt/

Adjectiv

repugnant (comp. more repugnant, sup. most repugnant)

1. repugnant, respingător, dezgustător

   What a repugnant character.

2. (jur.) contradictoriu, opus

Sinonime

• 1: repulsive
• 2: opposed

Cuvinte apropiate

• repugn
• repugnance
• repugnancy

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary