rond

română

Etimologie

Din franceză rond, germană Ronde.

Pronunție

• AFI: /rond/

Substantiv

Declinarea substantivului rond
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rond	ronduri
Articulat	rondul	rondurile
Genitiv-Dativ	rondului	rondurilor
Vocativ	rondule	rondurilor

1. strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur.
2. piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument.
3. inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; (p.ext.) oamenii care fac această inspecție.
4. serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană.
5. (cor.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer.

Cuvinte compuse

• ofițer de rond

Expresii

• A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Cuvinte compuse

• scriere rondă, literă rondă
• peniță rondă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dorn

Referințe

• DEX '98 via DEX online