rugini

română

Etimologie

Din rugină.

Pronunție

• AFI: /ru.ʤiˈni/

Verb

Conjugarea verbului (se) rugini
Infinitiv	a (se) rugini
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ruginesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ruginească
Participiu	ruginit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină.

   Umezeala ruginește metalele.

2. (v.intranz.) (fig.) (despre frunze, plante etc.) a căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
3. (v.refl.) (fig.) a deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual.

Sinonime

• 1: oxida
• 3: se perima

Cuvinte derivate

• ruginire
• ruginit
• ruginitură

Cuvinte apropiate

• ruginare
• rugină
• ruginiță
• ruginiu
• ruginos

Expresii

• A-i rugini (cuiva) armătura = a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent

Traduceri

a se acoperi cu rugină

bretonă: merglañ (brezhoneg) cehă: rezavět (čeština) chineză: 生锈 (中文) (shēngxiù) engleză: rust (English) estoniană: roostetama (eesti) finlandeză: ruostua (suomi) franceză: rouiller (français), oxyder (français) germană: verrosten (Deutsch), rosten (Deutsch) greacă: σκουριάζω (Ελληνικά) (skouriázo) italiană: arrugginire (italiano), ossidare (italiano) macedoneană: ’рѓосувам (македонски) ('rgjosuvam)

neerlandeză: roesten (Nederlands), verroesten (Nederlands), oxideren (Nederlands) norvegiană: ruste (norsk) occitană: rovilhar (occitan) poloneză: rdzewieć (polski) portugheză: enferrujar (português), oxidar (português) rusă: ржаветь (русский) (ržav'ét') slovacă: hrdzavieť (slovenčina) spaniolă: aherrumbrarse (español) suedeză: rosta (svenska) turcă: paslanmak (Türkçe); paslandırmak (Türkçe)

Etimologie

Din rugini.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rugini.

Referințe

• DEX online