oxida

română

Etimologie

Din franceză oxyder.

Pronunție

• AFI: /ok.siˈda/

Verb

Conjugarea verbului (se) oxida
Infinitiv	a (se) oxida
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) oxidez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) oxideze
Participiu	oxidat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni.
2. a (se) acoperi cu oxid.

   Un metal care s-a oxidat.

Sinonime

• 1: oxigena
• 2: (chim.) (se) rugini, (pop.) (se) cocli

Cuvinte derivate

• oxid
• oxidabil
• oxidabilitate
• oxidant
• oxidare
• oxidat
• oxidativ
• oxidație, oxidațiune
• oxidază
• oxidimetric
• oxidimetrie
• oxidimetru
• oxido-
• oxidoreducere
• oxidoreducție
• oxidril

Cuvinte apropiate

• oxigen

Traduceri

a (se) combina cu oxigenul

cehă: oxidovat (čeština) engleză: oxidise (English) (Anglia), oxidize (English) (SUA) esperanto: oksidi (Esperanto) finlandeză: hapettaa (suomi) franceză: oxyder (français) germană: oxidieren (Deutsch); oxydieren (Deutsch) greacă: οξειδώνω (Ελληνικά) (oxeidóno)

italiană: ossidare (italiano), ossidarsi (italiano) maghiară: oxidál (magyar) portugheză: oxidar (português), oxidar-se (português) spaniolă: oxidar (español), oxidarse (español) suedeză: oxidera (svenska) turcă: oksitlemek (Türkçe); oksitlenmek (Türkçe) vietnameză: làm gỉ (Tiếng Việt), oxy hoá (Tiếng Việt)

a rugini

Vedeți traduceri pentru a (se) rugini.

Referințe

• DEX online