scuza

Vezi și : scuză

română

Etimologie

Din italiană scusare < latină excusare. Confer franceză excuser.

Pronunție

• AFI: /skuˈza/

Verb

Conjugarea verbului se scuza
Infinitiv	a se scuza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă scuz
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se scuze
Participiu	scuzat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a cere scuze, a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica.
2. (v.tranz.) a accepta, a primi scuzele cuiva; a ierta.

Sinonime

• 1: dezvinovăți, justifica
• 2: ierta

Cuvinte derivate

• scuzare
• scuzat
• scuză

Expresii

• (tranz. absol.) Scuzați! = formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc.

Traduceri

a-și cere scuze

afrikaans: vergeef (Afrikaans) catalană: excusar (català), perdonar (català) chineză: 原諒 (中文), 原谅 (中文) daneză: undskylde (dansk) engleză: excuse (English) esperanto: pardoni (Esperanto) finlandeză: puolustaa (suomi) franceză: excuser (français), pardonner (français) germană: entschuldigen (Deutsch), verzeihen (Deutsch) italiană: scusare (italiano), perdonare (italiano)

latină: excusare (Latina) neerlandeză: vergeven (Nederlands), excuseren (Nederlands) norvegiană: tilgi (norsk) papamiento: pordoná (Papiamentu) poloneză: uniewinniać (polski) portugheză: escusar (português), desculpar (português), perdoar (português) spaniolă: excusar (español), disculpar (español), perdonar (español) suedeză: förlåta (svenska), ursäkta (svenska) turcă: affetmek (Türkçe)

Etimologie

Din scuza.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scuza.

Etimologie

Din scuză.

Pronunție

• AFI: /ˈsku.za/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru scuză.

Referințe

• DEX online