seul
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
franceză
(français)
Etimologie
Din latină solus („singur, solitar”). Este dublet al lui solo.
Înrudit cu catalană sol, italiană solo, occitană sol, portugheză só și spaniolă solo.
Pronunție
Adjectiv
| Declinarea adjectivului seul | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | seul | seuls |
| Feminin | seule | seules |
- singur
- Il se disait qu'il était seul au monde, affreusement seul, misérable. Cette idée l'affligeait. — (Francis Carco, Brumes, Éditions Albin Michel, Paris, 1935, pagina 58)
- (fig.) singur, singuratic
- (muz.) solo
- Voix seule.
- (p.ext.) unic
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- solitaire
- solitude
Locuțiuni
- chambre seule
- être seul maître à bord
- seul à seul
- seul au monde
- tout seul
- un et un seul
Expresii
- cela va tout seul
- mieux vaut être seul que mal accompagné
- un malheur ne vient jamais seul
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads