silui

română

Etimologie

Din slavă (veche) silovati „a provoca”.

Pronunție

• AFI: /si.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului silui
Infinitiv	a silui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	siluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să siluiască
Participiu	siluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (astăzi rar) a uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili; a violenta.
2. (v.tranz.) (spec.) a necinsti, a viola o femeie, o fată.
3. (v.tranz.) (fig.) a încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica.

Cuvinte derivate

• siluire
• siluit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online