viola

Vezi și : Viola, víóla, violă

română

Etimologie

Din latină violare.

Pronunție

• AFI: /vi.oˈla/

Verb

Conjugarea verbului viola
Infinitiv	a viola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	violez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să violeze
Participiu	violat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
2. (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.

   A violat încuietoarea ușii.

3. (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
4. (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.

   A violat o femeie.

Sinonime

• 1: contraveni
• 2: forța, sparge, strica, (înv.) silnici
• 3: profana
• 4: batjocori, necinsti, silui, (Transilv.) căzni, (înv.) rușina, sili, spurca, (fig.) pângări

Cuvinte derivate

• viol
• violabil
• violare
• violat
• violator

Traduceri

a nu respecta, a călca o lege, o dispoziție

catalană: violentar (català) daneză: bryde (dansk) engleză: violate (English) franceză: violer (français), transgresser (français) germană: verletzen (Deutsch) italiană: violare (italiano)

neerlandeză: schenden (Nederlands) portugheză: violar (português), transgredir (português) slovenă: prekršiti (slovenščina) spaniolă: violar (español) suedeză: bryta mot (svenska), kränka (svenska), skända (svenska) turcă: bozmak (Türkçe), ihlâl etmek (Türkçe)

a silui, a necinsti (o fată, o femeie)

afrikaans: verkrag (Afrikaans) armeană: բռնաբարել (հայերեն) (bŕnabarel) catalană: violentar (català) chineză: 强奸 (中文) (qiángjiān) engleză: rape (English) esperanto: seksatenci (Esperanto) finlandeză: raiskata (suomi) franceză: violer (français) germană: vergewaltigen (Deutsch) greacă: βιασμός (Ελληνικά) (biasmós) interlingua: stuprar (interlingua), violar (interlingua) islandeză: nauðga (íslenska)

italiană: stuprare (italiano), violentare (italiano), violare (italiano) japoneză: 犯す (日本語) (おかす, okasu) maghiară: megerőszakol (magyar) neerlandeză: verkrachten (Nederlands) poloneză: gwałcić (polski), zgwałcić (polski) portugheză: estuprar (português), violentar (português) rusă: похищать (русский) (pokhiščát’) scoțiană: èignich (Scots) spaniolă: violar (español) suedeză: våldta (svenska) turcă: -in ırzına geçmek (Türkçe), -e tecavüz etmek (Türkçe)

Etimologie

Din violă.

Pronunție

• AFI: /viˈo.la/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru violă.

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină viola („violă, pansea”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /viˈɔ.la/
• (central) AFI: /biˈɔ.lə/
• (oriental) AFI: /viˈɔ.lə/

Substantiv

viola f., violes pl.

1. (bot.) violă, pansea

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

flors i violes viola africana viola alba viola blanca viola borda viola boscana viola canina viola d'aigua viola d'arc viola d'hivern viola d'olor viola de bosc viola de bruixa viola de ca

viola de galàpet viola de gamba viola de gos viola de la Mare de Déu viola de llop viola de mà viola de pastor viola de roda viola de Sant Josep viola de Sant Pere, violes de Sant Pere viola doble viola groga viola morenera viola silvestre

Expresii

• tota la resta són violes

Etimologie

Origine incertă, probabil din occitană viula < viular („a cânta la violă”).

Substantiv

viola f., violes pl.

1. (muz.) violă
2. (s.m. și f.; muz.) instrumentist care cântă la viola

Sinonime

• 2: (muz.) violista

Etimologie

Origine incertă..

Substantiv

viola f., violes pl.

1. (joc) capra

Etimologie

Din violar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violar.

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

cehă

(čeština)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viola f.

1. violă

---

engleză

(English)

Etimologie

Din italiană viola < provensală veche viola.

Pronunție

• AFI: /vɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
• AFI: /vʌɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
• AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)

Substantiv

viola, pl. violas

1. (muz.) violă

Cuvinte apropiate

• violin

Etimologie

Din latină medie viola.

Pronunție

• AFI: /ˈviː.ələ/ (Anglia)
• AFI: /ˈvʌɪələ/ (Anglia)
• AFI: /vaɪˈoʊlə/ (SUA)
• AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)
• AFI: /ˈvaɪ.ələ/ (SUA)

Substantiv

viola, pl. violas

1. (bot.) violă, pansea

Referințe

• Dictionary.com

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină viola.

Pronunție

• AFI: /ˈvjɔla/

Substantiv

viola f., viole pl.

1. (bot.) violă, pansea
2. culoare violetă

   culoarea violetă:

Sinonime

• 1: violetta
• 2: violetto

Cuvinte derivate

• violacciocca
• violaceo

Adjectiv

Declinarea adjectivului viola
	Singular	Plural
Masculin	viola	viola
Feminin	viola	viola

1. violet, vioriu

Sinonime

• violetto, violaceo

Etimologie

Din provensală veche viola (astăzi în occitană viula) < latină medie *vitula.

Substantiv

viola f., viole pl.

1. (muz.) violă

Cuvinte compuse

• viola da gamba
• viola del pensiero

Etimologie

Din violare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violare.

   • română: (el/ea) violează

2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violare.

   • română: violează

---

latină

(Latina)

Etimologie

Diminutiv al lui *ium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului viola
f.	Singular	Plural
Nominativ	viola	violae
Genitiv	violae	violārum
Dativ	violae	violīs
Acuzativ	violam	violās
Ablativ	violā	violīs
Vocativ	viola	violae

1. (bot.) violă, pansea