sorte

corsicană

(corsu)

Variante

• sorta

Etimologie

Din franceză sortir.

Pronunție

• AFI: /'sortɛ/

Verb

1. a ieși

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină sŏrtem < sŏrs.

Pronunție

• AFI: /sɔʁt/

Substantiv

sorte f., sortes pl.

1. sort, tip, specie, soi, fel

   Je n'en veux pas de cette sorte.

2. manieră, mod, stil

   Faites en sorte de revenir vite.

Sinonime

• 1: espèce, genre
• 2: façon

Cuvinte apropiate

• assortiment
• assortir

Locuțiuni

• de sorte que
• en sorte que
• faire en sorte
• toute sorte de
• toutes sortes de

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină sŏrs, sŏrtis.

Pronunție

• AFI: /'sɔrte/

Substantiv

sorte f., sorti pl.

1. soartă, destin

   Buona sorte!

Sinonime

• destino

Cuvinte apropiate

• sortire

Etimologie

Derivat regresiv din sorta.

Substantiv

1. forma de plural pentru sorta.

Etimologie

Derivat regresiv din sortire.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sortire.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină sŏrtis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

sorte f., sortes pl.

1. soartă, destin
2. noroc, șansă, baftă

Sinonime

• 1: destino