spurcat

română

Etimologie

Din verbul a spurca.

Pronunție

• AFI: /spurˈkat/

Substantiv

Declinarea substantivului spurcat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spurcat	spurcate
Articulat	spurcatul	spurcatele
Genitiv-Dativ	spurcatului	spurcatelor
Vocativ	spurcatule	spurcatelor

1. faptul de a (se) spurca.
2. (reg.; concr.) excremente.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din verbul a spurca.

Adjectiv

Declinarea adjectivului spurcat
	Singular	Plural
Masculin	spurcat	spurcați
Feminin	spurcată	spurcate
Neutru	spurcat	spurcate

1. murdar; respingător, scârbos, scârnav.
2. (fig.) (despre vorbe) trivial, vulgar.
3. (despre alimente) care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.
4. oprit, interzis de biserică (în posturi).
5. (fig.) (despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) vrednic de dispreț; mârșav, ticălos.
6. (despre lucruri, fapte etc.) odios, nesuferit; rău, nedrept.
7. (fig.) (adesea substantivat) eretic, păgân.

Expresii

• Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din spurca.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru spurca.

Referințe

• DEX '98 via DEX online