stint

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche styntan („a toci vârful”), influențat de nordică veche *stynta.

Pronunție

• AFI: /stɪnt/

Substantiv

stint, pl. stints

1. fugaci (pasăre)
2. perioadă de timp, interval

   He had a stint in jail.

3. (spec.) limită, măsură, hotar
4. (p.ext.) cantitate, parte, proporție

Sinonime

• 1: spell
• 2: bound, extent, limit, restraint
• 3: quantity

Verb

Conjugarea verbului to stint
Infinitiv	to stint
Prezent simplu pers. 3 sg.	stints
Trecut simplu	stinted
Participiu trecut	stinted
Participiu prezent	stinting

1. (înv.) a înceta, a conteni, a se opri
2. (ieșit din uz) a nu mai vorbi despre un subiect
3. a face economie la, a economisi, a agonisi, a cruța

   The next party you throw, don't stint on the beer.

4. a restrânge, a limita, a reduce
5. a atribui o sarcină (cuiva)
6. (despre cai) a fecunda, a face să procreeze

Sinonime

• 1: cease, desist
• 4: restrain, bound, restrict
• 5: stent

Etimologie

Origine necunoscută.

Substantiv

stint, pl. stints

1. (ornit.) mai multe specii de păsări (Calidris); fugaci-de-țărm

Vezi și

• dunlin
• sanderling
• sandpiper
• wading bird

Etimologie

Confer stent.

Substantiv

1. formă eronată pentru stent.

Anagrame

• it'sn't
• tints
• 'tisn't

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary