suflu

română

Etimologie

Din franceză souffle.

Pronunție

• AFI: /ˈsu.flu/

Substantiv

Declinarea substantivului suflu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suflu	sufluri
Articulat	suflul	suflurile
Genitiv-Dativ	suflului	suflurilor
Vocativ	suflule	suflurilor

1. respirație.
2. nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei, inimii sau vaselor în diferite boli, asemănătoare cu zgomotul făcut de o coloană de aer sau de lichid împinsă cu forța într-un canal îngust.
3. capacitate respiratorie mare; (p.ext.) rezistență fizică (mare).
4. adiere, boare.
5. masă de aer deplasată cu violență (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii și distrugeri.
6. (fig.) avânt, elan, însuflețire.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din sufla.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru sufla.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru sufla.

Referințe

• DEX '98 via DEX online