suret

română

Etimologie

Din turcă suret.

Pronunție

• AFI: /su'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului suret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suret	sureturi
Articulat	suretul	sureturile
Genitiv-Dativ	suretului	sureturilor
Vocativ	suretule	sureturilor

1. (în Evul Mediu, în Țările Românești) copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• estru

Referințe

• DEX '98 via DEX online