temere

română

Etimologie

Din verbul a (se) teme.

Pronunție

• AFI: /'te.me.re/

Substantiv

Declinarea substantivului temere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	temere	temeri
Articulat	temerea	temerile
Genitiv-Dativ	temerii	temerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a teme și rezultatul ei.
2. (înv. și pop.) sentiment de îndoială chinuitoare în ceea ce privește fidelitatea persoanei iubite.

Sinonime

• 1: teamă, frică
• 2: gelozie

Antonime

• curaj

Cuvinte derivate

• netemător
• teamă
• teamăt
• temător
• teme
• temoare
• temut

Traduceri

frică

Vedeți traduceri penru teamă.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină timēre.

Pronunție

• AFI: /teˈmere/

Verb

1. a (se) teme

Sinonime

• avere paura, paventare, impensierirsi

Cuvinte derivate

• tema
• temerario
• temerità
• temersi
• temibile

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *temHesi, locativ singular lui *temHos ("întunecare"). Înrudit cu sanscrită तमस् (támas) și persană تم (tam).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

temerē (necomparabil)

1. întâmplător, la nimereală; cumva
2. fără intenție
3. aleatoriu, contingent, întâmplător; aiurea

Cuvinte derivate

• temerarius
• temeritas
• temeriter
• temeritudo
• temero

Cuvinte apropiate

• temerarie
• temeratio
• temerator