testament

Wikipedia are un articol despre
testament

română

Etimologie

Din latină testamentum, franceză testament.

Pronunție

• AFI: /tes.taˈment/

Substantiv

Declinarea substantivului testament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	testament	testamente
Articulat	testamentul	testamentele
Genitiv-Dativ	testamentului	testamentelor
Vocativ	testamentule	testamentelor

1. act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale.

Cuvinte compuse

• testament olograf
• testament autentic
• Vechiul Testament
• Noul Testament

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online