trionfo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină triumphus < de origine greacă.

Pronunție

• AFI: /tri'onfo/

Substantiv

trionfo m., trionfi pl.

1. triumf, victorie

Sinonime

• successo, affermazione, vittoria

Antonime

• sconfitta, disfatta; insuccesso, fiasco

Cuvinte derivate

• trionfare

Etimologie

Din trionfare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru trionfare.

   • română: (eu) triumf, triumfez

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario