trouille

Vezi și : trouillé

franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeză drollen.

Pronunție

• AFI: /tʁuj/

Substantiv

trouille f., trouilles pl.

1. (fam.) frică puternică, spaimă, teamă, temere

Sinonime

• (fig.) foies, jetons, pétoche, peur

Cuvinte derivate

• trouillard
• trouiller
• trouillomètre

Expresii

• avoir la trouille
• ficher la trouille sau foutre la trouille à quelqu'un