velar

română

Etimologie

Din franceză vélaire.

Pronunție

• AFI: /ve'lar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului velar
	Singular	Plural
Masculin	velar	velari
Feminin	velară	velare
Neutru	velar	velare

1. care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului velară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	velară	velare
Articulat	velara	velarele
Genitiv-Dativ	velarei	velarelor
Vocativ	velaro	velarelor

1. sunet care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din italiană velaio, franceză voilier.

Substantiv

Declinarea substantivului velar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	velar	velari
Articulat	velarul	velarii
Genitiv-Dativ	velarului	velarilor
Vocativ	velarule	velarilor

1. muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor.
2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele.

Cuvinte derivate

• velărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online