volo

Vezi și : Voló, voló, volò

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul volare.

Pronunție

• AFI: /'volo/

Substantiv

volo m., voli pl.

1. (despre avioane, păsări etc.) zbor, planare

Sinonime

• (despre păsări) stormo, volata, frotta, schiera
• (despre avioane) stormo, squadriglia
• (despre un obiect zburător) traiettoria, percorso

Cuvinte derivate

• semivolo

Cuvinte apropiate

• volare

Etimologie

Din volare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru volare.

   • română: (eu) zbor

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *welh₁- ("a tinde către"), *wel-.

Pronunție

• AFI: /'wo.loː/

Verb

volō (infinitivul prezent velle, perfectul activ voluī)

1. a dori

   Tibi bene ex animo volo.

2. a vrea

   Quid vis?

3. a intenționa să, a destina

Cuvinte derivate

• benevolēns
• malevolēns
• vel
• volēns
• voluntās

Cuvinte apropiate

• malō
• nōlō

Etimologie

De origine incertă.

Verb

volō (infinitivul prezent volāre, perfectul activ volāvī, supinul volātum)

1. a zbura

   Verba volant, scrīpta manent.

Cuvinte derivate

• volantēs
• volātus
• volitō

Referințe

• Wiktionary