astatum

Latine

Vicipaedia articulum habet de astato.

Formae aliae

• astatinum
• Nota: At

Notatio

← Graeca Antiqua  ἄστατος  (astatos, instabilis)

Nomen substantivum

ăstăt|um, -ī (neut.; materiale)

1. Elementum chemicum cuius numerus atomicus 85 est.

   Astatum est halogenes.

Declinatio

n.	sing.	plur.
nom.	ăstătum	—	I
gen.	ăstătī	—	II
dat.	ăstătō	—	III
acc.	ăstătum	—	IV
abl.	ăstătō	—	VI
voc.	ăstătum	—	V

Dictiones collatae

Systema Periodicum

H He Li Be B C N O F Ne Na Mg Al Si P S Cl Ar K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br Kr Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe Cs Ba * Lu Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn Fr Ra ** Lr Rf Db Sg Bh Hs Mt Ds Rg Cn Nh Fl Mc Lv Ts Og * La Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb ** Ac Th Pa U Np Pu Am Cm Bk Cf Es Fm Md No

Translationes

Anglice

astatine (audi) ☞^en: astatum est halogenes — astatine is a halogen

Dacoromane

astatiniu ☞^ro: astatum est halogenes — astatiniul este un halogen

Germanice

Astat neut. ☞de

Iaponice

アスタチン (asutachin) ☞ja

Polonice

astat ☞pl

Ruthenice

астат (astát, masc.) ☞ru