beak

1: (ornit.) bill
7: (fam.) schnozzle
9: (mar.) beakhead

Din engleza medie bec, care provine din anglo-normandă bec < latină beccus.

Inevitabil din limba galică beccus, *bekkos < proto-celtică *bekkos. Înrudit cu bretonă beg.

beak, pl. beaks

(ornit.) cioc, plisc
(p.ext.) proeminență, cioc (la caracatițe, broaște-țestoase etc.)
(entom.) proeminență lungă de supt la unele insecte
(spec.) parte de sus la cochilii
(mar.) pinten
(argou) orice persoană de autoritate; judecător de pace, magistrat, judecător, director (de liceu)
I clapp'd my peepers full of tears, and so the old beak set me free.
(argou) nas; (spec.) nas mare și coroiat
(p.ext.) vârf ascuțit
(ist., mar.) taie mare
(mar.) nas
(arhit.) parte în relief a cornișei pentru scurgerea apei

engleză