cordon
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză cordon
Pronunție
- AFI: /kor'don/
Substantiv
| Declinarea substantivului cordon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cordon | cordoane |
| Articulat | cordonul | cordoanele |
| Genitiv-Dativ | cordonului | cordoanelor |
| Vocativ | - | - |
- cingătoare (de material plastic, de panglică de pânză, de piele etc.); centură, curea.
- panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decorații înalte; gradul cel mai înalt al unei decorații.
- ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite în telefonie.
- margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
- șir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază; linie compactă, formată de obicei din soldați care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluențe de oameni.
Sinonime
Cuvinte derivate
- cordonaș, cordonel
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
|
|
Remove ads
engleză
(English)
Etimologie
Din engleză medie, forma de diminutiv pentru corde
Pronunție
- AFI: /ˈkɔrdn/
Substantiv
cordon
Referințe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads