dean

Vezi și : Dean, déan, deán, dèan

engleză

(English)

Etimologie

Din anglo-normandă deen, care provine din franceză veche deien < latină decānus („șef de zece persoane”).

Pronunție

• AFI: /diːn/

Substantiv

dean, pl. deans

1. (educ.) decan

   We were called up to the dean's office to discuss the incident.

2. (bis.) decan
3. (p.ext.) superior, șef

   dean of the diplomatic corps

   dean of the House

Sinonime

• 2: (bis.) provost

Cuvinte derivate

• deanery
• deaness

Cuvinte compuse

• dean and chapter

Cuvinte apropiate

• decanal

Etimologie

Din engleză veche denu („deal”). Confer den.

Substantiv

dean, pl. deans

1. (în Sussex; reg.) (mai ales în toponime) deal, colină

Sinonime

• (reg.) dene

Verb

Conjugarea verbului to dean
Infinitiv	to dean
Prezent simplu pers. 3 sg.	deans
Trecut simplu	deaned
Participiu trecut	deaned
Participiu prezent	deaning

1. (rar; educ., bis.) a avea postul de decan
2. (rar; fam.) a trimite un student la decanul

Vezi și

• vicar forane

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din dar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de persoana a III-a plural la prezent subjonctiv pentru dar.