dragon

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads
Variante de scriere Vezi și : Dragon, dragón, drag on
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-swe
Remove ads

română

Etimologie

Din franceză dragonne/dragon.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dragon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dragon dragoni
Articulat dragonul dragonii
Genitiv-Dativ dragonului dragonilor
Vocativ dragonule dragonilor
  1. monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe.
  2. (Draco volans) specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi.
  3. reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți.
  4. soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru.

Sinonime

Paronime


Traduceri

Referințe





Remove ads

engleză

(English)

Etimologie

Din vechea franceză dragon.

Pronunție


Substantiv

dragon, pl. dragons

  1. dragon (animal mitologic, reptilă)
  2. femeie cu toane, iritantă

Sinonime

  • (creatură legendară): drake, monster, serpent, wyrm
  • (femeie neplăcută): battle-axe, bitch, harridan, shrew, termagant, virago

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • bearded dragon
  • Chinese dragon
  • dragon fruit
  • dragon boat
  • dragon lady
  • dragon tree
  • komodo dragon
  • leafy sea dragon

Cuvinte apropiate





Remove ads

engleză medie

(enm)

Etimologie

Din latină dracō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

dragon

  1. dragon (animal mitologic, reptilă)

Omonime

  • dragun





franceză

(français)

Etimologie

Din latină draco.

Pronunție

  • AFI: /dʁa.ɡɔ̃/


Substantiv

dragon, pl. dragons

  1. dragon (animal mitologic, reptilă, soldat)
  2. femeie cu toane, iritantă

Cuvinte derivate

  • dragonnade
  • dragonne
  • dragonneau
  • dragonnier

Cuvinte compuse

  • aller voir défiler les dragons
  • bateau-dragon
  • dragon de Komodo
  • dragon de Patagonie
  • dragon volant
  • sang-de-dragon

Omofone

  • draguons





galeză veche

(owl)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

dragon

  1. comandant, luptător, lider de război





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

dragon

  1. tarhon





suedeză

(svenska)

Etimologie

Atestat deja în 1611; din franceză dragon („dragon, balaur”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dragon
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ dragon dragonen dragoner dragonerna
Genitiv dragons dragonens dragoners dragonernas
  1. (ist., mil.) dragon

Cuvinte compuse

  • dragonregemente

Vezi și

Etimologie

Atestat deja în 1623; din latină dracunculus, din dracō, dracōnis („dragon, balaur, drac”) < greacă antică δράκων (drákōn, „șarpe, balaur”).

Pronunție

  • AFI: /draˈɡuːn/


Substantiv


Declinarea substantivului
dragon
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ dragon dragonen dragoner dragonerna
Genitiv dragons dragonens dragoners dragonernas
  1. (bot., gastr.) tarhon

Cuvinte compuse

  • dragonsås
  • dragonättika
  • dragonört

Vezi și

  • bearnaisesås

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads