droit

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads
Variante de scriere Vezi și : Droit

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche droit (scris și dreit în texte mai vechi) < latină populară *drēctus, formă sincopată pentru dīrēctus („drept; direct”). Este dublet al lui direct.

Înrudit cu catalană dret, italiană dritto, occitană drech, dreit, dret, portugheză direito, română drept și spaniolă derecho, drecho.

Pronunție


Substantiv

droit m., droits pl.

  1. (fil.) drept
    J'ai le droit de dormir.
  2. (jur.) drept
    Il est étudiant en droit.
  3. (anat.) mușchi neted, musculatură netedă
    Le droit interne de la cuisse.
  4. (geom.) linie dreaptă
    Un angle de trois droits.

Sinonime

  • 1: prérogative

Locuțiuni


Adjectiv


Declinarea adjectivului
droit
Singular Plural
Masculin droit droits
Feminin droite droites
  1. drept
    Donne-moi ta main droite.
  2. drept, direct
    Une rue droite.
  3. (geom.) drept
    Tracer un angle droit au compas.
  4. (fig.) drept, corect, just, cuviincios
    Un homme droit.

Sinonime

  • 1: dextre
  • 2: (în Quebec) (pop.) drette, rectiligne, rectilinéaire
  • 4: juste, honnête, sincère

Antonime

Cuvinte derivate

  • adroit
  • adroitement
  • droite
  • droitement
  • droitier, droitière
  • droitisme
  • droitiste
  • droiture
  • drouète

Cuvinte apropiate

  • drette
  • drette là

Locuțiuni


Adverb

droit

  1. drept (înainte), direct
    Marcher droit.
    Ce chemin mène tout droit à Paris.
    Il va droit en besogne.
  2. drept, vertical, în sus
    Tenez votre tête droit.

Sinonime

Locuțiuni

  • charrier droit
  • marcher droit
  • tout droit

Expresii

  • pas besoin de tortiller du cul pour chier droit
  • y'a pas à tortiller du cul pour chier droit

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads