o
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : O, Ó, Ǿ, Ò, Ô, Ö, Õ, Ǒ, Ō, Ŏ, Ǫ, Ő, Ø, ó, ǿ, ò |
română
O o
Etimologie
Inevitabil de origine feniciană, prin greacă antică și mai târziu latină.
Pronunție
- AFI: /o/
Substantiv
| Declinarea substantivului o | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | o | o-uri |
| Articulat | o-ul | o-urile |
| Genitiv-Dativ | o-ului | o-urilor |
| Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a optsprezecea literă a alfabetului român, situată între N și P.
- sunet notat cu această literă (vocală mijlocie posterioară rotunjită).
Cuvinte apropiate
Vezi și
Etimologie
Formație onomatopeică.
Interjecție
- exclamație (emfatică) folosită în invocații și în apostrofe.
- exclamație care exprimă diverse stări emotive: mirare, admirație, mulțumire, dorință, mâhnire etc.
- exclamație care precedă și întărește o afirmație, o constatare.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din unu.
Numeral
- forma de feminin singular pentru unu.
Etimologie
Din un.
Adjectiv
- forma de feminin singular nehotărât pentru un.
Sinonime
- una
Cuvinte derivate
Etimologie
Din un.
Articol
- forma de feminin singular nehotărât pentru un.
Etimologie
Din vrea.
Verb
- forma auxiliară de persoana a III-a singular la prezent pentru vrea.
Sinonime
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads