ferme

Vezi și : fermé, fèrme, fermë

română

Etimologie

Din ferm.

Pronunție

• AFI: /ˈfer.me/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru ferm.
2. forma de neutru plural pentru ferm.

Etimologie

Din fermă.

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru fermă.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche ferm, ferme („solid”) < latină firmus‎ („solid, sigur”).

Înrudit cu catalană ferm, italiană fermo, occitană ferm, portugheză firme, română ferm și spaniolă firme.

Pronunție

• AFI: /fɛʁm/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ferme
	Singular	Plural
Masculin	ferme	fermes
Feminin	ferme	fermes

1. tare, dur

   Un terrain ferme.

2. fix, stabil

   Ce plancher est ferme.

3. viguros, puternic
4. (fig.) ferm, hotărât

Sinonime

• 1: dur
• 3: fort, vigoureux
• 4: constant, décidé, invariable, inébranlable

Antonime

• 1: mou
• 2: branlant, bringuebalant, instable, précaire

Cuvinte derivate

• fermement
• fermeté

Expresii

• de pied ferme
• terre ferme
• main ferme
• rester ferme

Adverb

ferme

1. tare

   Frapper ferme.

2. solid, stabil
3. ferm, cu fermitate

Sinonime

• 1: fermement, fortement

Locuțiuni

• faire ferme

Expresii

• fort et ferme
• parler ferme à quelqu'un
• tenir ferme

Interjecție

ferme!

1. (înv.) haide!, hai!, tare!, curaj!

Substantiv

ferme f., fermes pl.

1. (constr.) fermă (de acoperiș)

Etimologie

Din franceză medie ferme, care provine din franceză veche ferme ‎(„arendă, fermă”) < latină medie ferma, firma ‎(„arendă, taxă, tribut, bir”). Confer engleză veche feorm.

Inevitabil din proto-germanică *firmō, *firhuma- ‎(„mijloace de trai”), din proto-germanică *firhu- ‎(„ființă, corp”). Confer și limba gotică 𐍆𐌰𐌹𐍂𐍈𐌿𐍃‎ (fairƕus, „lumea”).

Substantiv

ferme f., fermes pl.

1. (agr.) fermă

Cuvinte derivate

• fermage
• fermette
• fermier

Cuvinte compuse

• valet de ferme

Omofone

• ferment
• fermes

Etimologie

Din fermer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru fermer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru fermer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru fermer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru fermer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru fermer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din fermo.

Pronunție

• AFI: /ˈferme/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru fermo.

Etimologie

Din ferma.

Substantiv

1. forma de plural pentru ferma.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din *ferimē, superlativul vechi al lui ferē. Confer firmus.

Pronunție

• AFI: /fɛr.ˈmeː/

Adverb

fermē, (necomparabil)

1. în întregime, cu totul, complet, chiar, tocmai
2. în general, în mod normal, adesea

Referințe

• Wiktionary