laur
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină laurus.
Confer italiană alloro, provensală laur, franceză laurier, spaniolă și portugheză laurel.
Pronunție
- AFI: /'la.ur/
Substantiv
| Declinarea substantivului laur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | laur | lauri |
| Articulat | laurul | laurii |
| Genitiv-Dativ | laurului | laurilor |
| Vocativ | -- | - |
- (bot.) (Laurus nobilis) dafin.
- Frunze de laur.
- (la pl.) frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); (fig.) glorie, victorie.
- (bot.) (Ilex aquifolium) arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii.
- (bot.) (Datura stramonium) plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă.
Sinonime
Cuvinte compuse
- cunună de lauri
Cuvinte apropiate
- bacalaureat
- lauracee
- laurea
- laureare
- laureat, laureată
- laurențian
Expresii
- A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru
- A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe
- (fam. în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu și-a (sau mi-am) ieșit din minți; vezi bine, n-a (sau n-am) înnebunit
Traduceri
arbore (Laurus nobilis)
|
|
arbust (Ilex aquifolium)
|
|
plantă; floare (Datura stramonium)
|
|
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads