ore

Vezi și : ore, Ore, Ore., -ore, oré, orë, óre, ôre, öre, őre, øre, ōre, оре

română

Variante

• öre

Etimologie

Din franceză öre < cuvânt scandinav.

Pronunție

• AFI: /ˈo.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ore
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ore	ore
Articulat	orea	orele
Genitiv-Dativ	orei	orelor
Vocativ	-	-

1. (ec.) monedă divizionară în Danemarca, Norvegia și Suedia, valorând a suta parte dintr-o coroană.

Vezi și

• coroană

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din oră.

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru oră.

Referințe

• DEX online

---

bască

(euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ore

1. aluat, cocă

---

engleză

(English)

Etimologie

Din anglo-saxonă ār.

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ɔː/
• (SUA) AFI: /oʊr/, /ɔːr/

Substantiv

ore, pl. ores (și invariabil)

1. minereu

Omofone

• awe
• aw
• oar
• or
• o'er

---

franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /ɔʁ/

Substantiv

ore f.

1. jaluzea ce proteja de foc

Omofone

• ord
• or

---

guarani

(Avañe'ẽ)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /oˈɾe/

Pronume

ore

1. noi, a(l) nostru, noastră

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat din ora.

Pronunție

• AFI: /ˈore/

Substantiv

1. forma de plural pentru ora.

---

japoneză

(日本語)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

ore, katakana オレ, hiragana おれ, kanji 俺

1. eu

---

latină

(Latina)

Etimologie

Derivat din os

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de ablativ pentru ōs

---

neerlandeză medie

(dum)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /ˈoːrə/

Substantiv

Declinarea substantivului ōre
'	Singular	Plural
Nominativ	ōre	ōren
Acuzativ	ōre	ōren
Dativ	ōre	ōren
Genitiv	ōren	ōren

ore

1. ureche