praznic

română

Etimologie

Din slavă (veche) prazdĩnikŭ.

Pronunție

• AFI: /ˈpraz.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului praznic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	praznic	praznice
Articulat	praznicul	praznicele
Genitiv-Dativ	praznicului	praznicelor
Vocativ	praznicule	praznicelor

1. masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare.
2. petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet.
3. sărbătoare bisericească; (p.ext.) zi în care nu se lucrează.
4. (înv.) aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online