monk

Vezi și : Monk

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie monk, care provine din engleză veche munuc < latină medie și latină târzie monāchus.

Inevitabil din greacă antică μοναχός (monakhós, „singur, solitar”), din μόνος (mónos, „singur, unic”).

Pronunție

• AFI: /mʌŋk/

Substantiv

monk, pl. monks

1. (rel., bis.) călugăr, monah

   The monks gathered in the garden to begin their chores.

2. (astăzi înv.) sihastru, eremit, anahoret, ascet
3. (argou) singuratic

   She broke up with you a year ago John. Stop being such a monk!

4. (argou) celibatar, burlac
5. (argou) judecător
6. (tipogr.) porțiune (de coală tipărită) murdărită
7. (zool.) saki călugăr
8. (pop.; ornit.) botroș
9. (iht.) peștele călugăr

Sinonime

• 2: eremite, hermit
• 3: hermit, loner
• 5: (jur.) judge
• 8: (ornit.) bullfinch, common bullfinch, European bullfinch, Eurasian bullfinch
• 9: (iht.) monkfish

Cuvinte apropiate

• monastery
• monastic
• monasticism

Vezi și

• abbot
• brother
• friar
• nun
• priest
• sister

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary